duminică, 3 ianuarie 2010

Avatar

Dupa ce a plouat afara destul cat sa imi strice buna dispozitie de Anul Nou, m-am hotarat sa fac ceva pentru a reveni la o stare acceptabila. Asa ca m-am dus si am vizionat "Avatar", "marele" film al anului 2009. Interesant si captivant, nimic de comentat, poate doar ca mergea un picut mai scurt :P Merita vazut, insa trebuie sa va inarmati cu rabdare si o vezica goala pentru a rezista aproape 3 ore in lumea oamenilor albastri de pe alta planeta, care se conecteaza cu ajutorul parului la animale si plante :)) Cu siguranta este pentru cei indragostiti de S.F., dar si pentru ceilalti cinefili care vor sa vada pana unde au ajuns noile tehnici de realizare a unui film. Una peste alta, DA, merita vazut. Si NU, nu cu copii mici care nici nu stiu sa citeasca si nici cu cei putin mai mari care abia au invatat sa citeasca. Nu este un film pentru copii, asa ca oameni buni nu va mai carati odraslele la un film de 3 ore cu arme, morti, baieti buni si rai, cu povesti de dragoste si tot tacamul! Mergeti cu cei mici la Ice Age, Ploua cu chiftele, Up, Hannah Montana sau ce o mai rula acum pe ecrane! Nu am nevoie sa mi se balangane o mana in timpul filmului prin fata ochelarilor pentru 3D, nu am nevoie sa-mi frece cineva paiul de la cutia de suc si clar nu vreau sa aud cantecele si numaratoare de la 1 la 5, acompaniate cu batut din palme si dat din picioare.
Eu am spus ce am avut de spus, asa ca va las sa mergeti la cinema si sa savurati creatia lui James Cameron care a aratat, inca o data, ca mai exista subiecte neexplorate ce te pot face sa stai cuminte 3 ore intr-un scaun.

marți, 29 decembrie 2009

Pur si simplu mitocanie

N-am mai postat de ceva vreme nimic la aceasta categorie, asta poate insemna ca am fost o fericita si nu am mai dat peste niciun nesimtit sau poate pur si simplu i-am dat ignore asa de bine ca am uitat instant. Cu aceasta tanti despre care o sa povestesc este alta treaba. Aproape in fiecare dimineata cand ajung la munca exista o tanti care pleaca spre treaba ei, iar eu ma intalnesc cu ea fie la usa blocului, fie pe strada. Probabil pentru ca m-a vazut pe acolo zilnic se asteapta femeia (la vreo 40 de ani) sa ii dau buna ziua. Eu, din fire politicoasa, dau buna ziua la toti pe care-i intalnesc prin blocuri, ca niciodata nu se stie. Acum cateva luni tanti imi tine usa sa intru, ii zic un multumesc si dau din cap. Tanti probabil mai tare de urechi nu aude si imediat ce se inchide usa incepe sa ma injure ca la cort. Bineinteles ca, de atunci, nu i-am mai dat buna ziua. Mereu se uita incruntata la mine si probabil asteapta, dar eu i-am dat ignore. Cand a fost ninsoarea puternica, acum doua saptamani, viscol, nameti, tot tacamul, ma scotoceam de chei in fata intrarii, aproape lipita de zid pentru ca nu era data zapada. Nu mi-am dat seama ca cineva deschide usa, insa am simtit cand a impins-o in mine. Ma trag mai mult spre zid ca sa fac loc, cand colo tanti. Iese ea si cand sa intru ce sa vezi. Impinge usa ca nu cumva sa intru si totusi reusesc sa ma strecor. Dupa ce se inchide usa incepe din nou. Injuraturi nenumarate, ba mai mult, picioare in usa, pumni, chestii, istericale. In definitiv eu aleg sa spun buna ziua cui vreau, daca intru chiar si in blocul in care stau nu sunt obligata sa zic buna ziua sau multumesc, dar o fac din bun simt. Si eu am o cucoana in bloc care nu saluta niciodata. Eu ce ar fi trebuit sa fac? Sa incep sa arunc cu lucruri dupa ea?

miercuri, 9 decembrie 2009

Lectura din metrou

Probabil fac parte din persoanele mai norocoase care fac putin pana la locul de munca si care se trezesc mai tarziu decat altii, dar mai devreme decat ceilalti. Si pentru ca nu am chef sa ma enervez in fiecare zi, aleg cea mai facila metoda de transport - metroul. Rapid, nu foarte curat, dar mai curat decat RATB-ul, si mai putin costisitor decat masina proprie (cu care am facut zilele trecute niste depasiri de camioane pe serpentine de ziceai ca sunt in NFS). Sope, drumul meu de zi cu zi este cam acelasi, asta daca nu-mi tuna mintea sa merg prin oras dupa munci. Dimineata in metrou, dupa-amiaza in metrou. Si cum oamenii se plictisesc in metrou, fiecare isi gaseste o ocupatie. Pot spune cu mandrie ca pana ajung la munca deja am facut revista presei in metrou, nici nu mai trebuie sa astept sa se incarce paginile ziarelor pe net. Oricum, nu ca raman cu ceva din revista presei din metrou, deoarece majoritatea nu citesc decat Click, Cancan si Libertatea, iar pentru mine aceste ziare nu sunt altceva decat imagini care iti atrag ochii. Altii prefera sa asculte muzica, ceea ce mai fac si eu din uneori, in special atunci cand nu vreau sa aud comentariile badaranilor de "uite-o si pe asta", "cum e imbracata aia", "papusa ai nr de telefon", "ce mai faci draguta" sau "parca te cunosc de undeva".
Insa cea mai mare nedumerire a mea este cum poti citi o carte in metrou. Am incercat si eu acest sport extrem de cateva ori, mai mult din curiozitate. Pur si simplu eu nu inteleg nimic din ce citesc in metrou pentru ca mereu se gaseste o tanti care sa-si dezvaluie reteta secreta de ciorba sau ii povesteste "'lu colega" ce a zis alta colega sau ce face "ala micu'" la scoala. Nu inteleg cum citesc oamenii aia multi carti in metrou si par foarte prinsi de lectura, mai ca zici ca sunt la biblioteca sau intr-un colt retras unde exista numai ei si cartea. La mine nu s-a imbinat deloc Kafka sau Kant cu supa de galuste si ciorbita de perisoare.

vineri, 27 noiembrie 2009

Unde votam?

Am trecut si de primul tur de scrutin. Al doilea vine indata, imediat dupa asteptata zi de 1 decembrie, cand probabil candidatii, Geoana si Basescu, vor face o baie de multime. Pe 6 decembrie voi merge la vot, dar unde este intrebarea? Ca voi fi pe drum, asa ca va trebui sa ma opresc undeva intre Ocna Sugatag si Bucuresti ca sa votez. Dar unde??

joi, 1 octombrie 2009

Vederi din America

Acum vreo 2-3 saptamani au venit in vizita la Romanica doi buni prieteni de familie de-ai nostri, plecati de prin '90 si ceva in America. Daca inainte veneau si stateau cate 2 saptamani, de data asta si-au scurtat vacanta la 1 saptamana pentru ca este foarte obositor, si ii inteleg - drum lung, nervi la aeroport, nervi in trafic,nervi la magazin, toate rudele si prietenii vor sa te vada, etc. etc. Buuunnn... daca in alti ani s-au plans ca ba le-au pierdut bagajele la aeroport, ba s-au certat cu vanzatoarele prin magazine, ba au dat nas in nas cu mafia de pe la noi, de data asta nu au zis decat atat: "Bucurestiul asta pute!". "Da, pute!", le-am raspuns, dandu-mi seama ca nu au facut altceva decat sa spuna purul adevar. Bucurestiul, capitala europeana in2009, pute! Nu am avut argumente sa sustin contrariul, ba mai mult am aprobat si am mai adus si eu exemple - tocmai ce cu o zi inainte am traversat expre strada pentru ca nu mai suportam mirosul ingrozitor de pe trotuar si probabil ca ma facusem verde-albastra la fata din cauza ca pe un ditamai bulevardul se simteau fel si fel de parfumuri. Si atunci cu ce sa ne laudam si noi? Mi-am dat seama ca nu am ce sa laud la orasul meu natal. Daca ei vorbeau despre micutul oras "provincial" in care stau, despre strazi curate, trafic bun si oameni linistiti, eu nu aveam ce sa laud. Mi-am dat seama ca dupa asta tanjesc si eu si sunt convinsa ca nu numai eu, ci multi cetateni romani. Vrem ceea ce se numeste Civilizatie!

miercuri, 16 septembrie 2009

Ticalosi fara glorie

Recomand! Daca aveti timp si bani atunci merita sa mergeti la cinema pentru a-l vedea. Inglourious Basterds, ultimul film al lui Quentin Tarantino, cu un Brad Pitt asa cum nu l-ati mai vazut pana acum - un accent extraordinar care face toti banii (atentie la acel Arrivederci!), cu un personaj negativ extraordinar, pe care aproape ca iti vine sa-l indragesti (Christoph Waltz aka. colonelul Hanz Landa) si cu un Hitler pe care nu credeam ca o sa-l vad vreodata. Nu este cum ma asteptam, nici nu-mi imaginam ca va fi asa si cu siguranta nu ma asteptat la finalul pe care l-a avut. Credeam ca ma duc la un alt film despre razboi, alte impuscaturi si alte bla bla-uri. Insa nu a fost asa, a fost un film pe cat de brutal pe atat de comic, ba te ingrozeai, ba radeai in hohote. Nici nu stiam care parte ar trebui privita mai bine - cea comica sau cea dramatica. Nu mi-a parut deloc rau ca am dat banii pe bilet, ce mi-a parut rau a fost ca am ales Hollywood Multiplex, la fel de bine as fi putut da banii la Studio, care n-a mai fost renovat de ani de zile, deoarece conditiile tehnice nu prea difera.
Asa ca trebuie vazut filmul, insa atentie cei slabi de inima, exista secvente dure, poate de asta este si Interzis celor sub 18 ani :D. Enjoy the trailer!